Castelul din Imper Cașin Nou a fost construit în stil baroc (perioada târzie). Lucrările de construcție s-au realizat de către specialiști din Cașin, sub îndrumarea meșterilor de la Viena. Clădirea are o structură simetrică, atât în interior cât și în exterior: elementul central, dominant al fațadei lungi de șapte șiruri este balconul cu arcade, tripartit, aflat pe latura sudică, respectiv intrarea principală, tripartită, aflată pe latura nordică.
După 1989, până nu demult, conacul s-a folosit drept sediu al companiei locale de alimentație cu gaz, apoi fiind amenajat ca și cămin de bătrâni. În prezent, clădirea este goală și a început să se deterioreze rapid, iar curtea frumoasă de odinioară a devenit neîngrijită.
Castelul din Zau de Câmpie, construit între 1908 şi 1912, e unul dintre castelele istoricizante târzii, care nu au mai urmărit caracteristicile unui singur stil istoric, deoarece la amurgul istorismului arhitecţii au îmbinat diverse forme istorice, în cazul nostru cele neogotice şi neoromanice. În ceea ce priveşte planimetria şi organizarea spaţiului, castelul din Zau de Câmpie corespunde pe deplin programului Asociaţiei Maghiare de Ingineri şi Arhitecţi din 1907, care a încercat să formuleze normele unui castel ideal în epoca respectivă.
Este cunoscută sub numele de conacul Könczey-Páll, acum fiind ocupată şi deţinută de familia Páll. Pe frontonul prispei, există o inscripţie după care conacul cu acoperiş de şindrilă a fost construit în 1608 şi renovat în 1829.
Conform fotografiei lui Gönczi Ferenc, datată în 1931, poarta mică care dădea spre conac era construită în stil baroc. Conacul era construit din piatră și cărămidă, aspectul acestuia fiind reprezentat de porticul boltit, cu fronton trilobat, aflat în centrul fațadei principale.
În urma reconstrucției din epoca baroc, edificiul și-a căpătat șarpanta în tip de mansardă cât și șirul de arcade curbate ale fațadei dinspre curtea interioară. În prezent, aripa de sud, pe care se afla poarta care dădea spre curte, deasupra căreia se afla turnul cu ceas, este în ruine. Din sec. al XIX-lea castelul a servit ca oficiu (tribunal, procuratură, închisoare, arhivă) sau chiar școală. Renovarea castelului este și azi în desfășurare. Incinta castelului găzduiește un muzeu dedicat armenilor din Transilvania.
Castelul este o clădire cu un singur etaj, cu un acoperiș imens aflat pe fațada principală. Clădirea are o intrare cu arcade, decorată cu patru semi-coloane toscane, care poate fi accesată printr-un șir de scări simple. Ușa cu închidere semicirculară este flancată de ferestre mari, semicirculare. Deasupra porticului s-a construit un atic, probabil odinioară aici era amplasat blazonul familiei.
Bazele castelului construit în stil renascentist au fost puse în secolul al XV-lea de către fiul lui Bethlen Miklós, Márk. Clădirea și bastionul circular cu un şir de basoreliefuri reprezentând arcaşii a fost construită în jurul unei curți de plan pătrat. O scară deschisă cu balustradă duce spre intrarea principală de la etaj. Castelul este unul dintre cei mai frumoși exemplari ai arhitecturii de locuire şi de apărare renascentiste din Transilvania, completate de vechile elemente gotice, mai ales de la capelă.
prezervare
