• Încă din Evul Mediu familia Bánffy poseda conacul în sat: fapt atestat prin mai multe documente din sec. XVI, dar clădirea cu plan în formă dreptunghiulară se poate vedea și pe harta primei ridicări topografice militare. Din cauza faptului că nu s-au păstrat informații arhivistice despre acest conac, soarta acestuia este necunoscută şi nu se poate preciza nici data exactă a construirii castelului de azi.

  • Conacul a fost renovat, în prezent primăria locală funcționează în clădire.

  • Unicitatea castelului este oferită de terasa largă, prevăzută cu balustradă din piatră, cât și de frontonul în stil rococo pe care se observă sculptura jucăușă formată din motive ale blazonului, acestea fiind construite în anul 1786 și reprezintă opera sculptorului clujean Anton Schuchbauer.

  • În partea stângă a porții principale se află o construcție mică, din lemn, care are o bancă și un acoperiș, inițial reprezentând clădirea paznicului. În partea dreaptă a porții principale se află poarta mică, prevăzută cu semi-stâlpi de susținere. Capitelurile acestora sunt formate din frunze de acand, stilizate și volute, vopsite, ondulate în stil baroc. Deasupra capitelurilor se observă antablamentul clasic, format din arhitravă, friză și cornișă.

  • La momentul construcției, conacul s-a prezentat ca o clădire cu două ori trei nuclee cu axa pidvor și bucătărie. În partea dreaptă a pidvorului (primul palat), la poarta curții și pe partea zidului de protecție a Bisericii Luterane, patronate de proprietari, se afla sufrageria și Casa Domnului, pe cealaltă parte aflându-se casa femeilor și a fetelor, de unde scările duceau spre grădina de flori.

  • Inițial, pe fațada principală a clădirii cu formă în plan dreptunghiulară se afla un pridvor cu brâu median, susținut de arcade cu terminație semicirculară, la mijloc aflându-se un portic deschis, cu arcade, susținut de doi pilaștri și doi stâlpi.

  • Fațada principală a clădirii cu forma în plan dreptunghiulară este etajată la mijloc, dispunând de rezalite la margini. În mijlocul fațadei principale se află o poartă pentru mașini, a cărei stâlpi de susținere sunt realizate din coloane duble, dorice.

  • Ansamblul, care după elementele stilului baroc trebuie să fi fost construit în secolul al XVIII-lea, este înconjurat de un parc mare, amenajat cu terase suprapuse. Nu se știe cu exactitate cine a fost constructorul, cert este însă că în secolul al XIX-lea domeniul a aparținut familiei contelui Rhédey, iar în urma căsătoriei contesei Stefánia Rhédey cu baronul István Wesselényi în 1859, domeniul a intrat în posesia familiei Wesselényi.