• Nu există date cu privire la construcția castelului. Castelul redă atmosfera castelelor medievale, având un turn subțire, cilindric, prevăzut cu balcon, iar din imaginile din arhivă se observă o poartă pentru carosabil, cât și casa scării în formă de turn, toate redând stilul istoricizant al clădirii.

  • Castelul de astăzi se află în mijlocul satului, pe un mic deal, înconjurat de ceea ce a rămas din parcul de două hectare. Castelul a fost construit de către Lajos Sombory și soția lui, Irma Kozma în stil eclectic, tipic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

  • Cetatea a fost atestată pentru prima dată documentar în 1456, dar cel mai probabil cetatea de piatră datează din secolul al XIV-lea. Istoria clădirii este strâns legată de localitatea Făgăraș amintită în 1428. Cetatea din Făgăraș era cea mai mare din provincie, iar istoria regiunii s-a legat de această cetate care domina împrejurimile.

  • Ansamblul, care după elementele stilului baroc trebuie să fi fost construit în secolul al XVIII-lea, este înconjurat de un parc mare, amenajat cu terase suprapuse. Nu se știe cu exactitate cine a fost constructorul, cert este însă că în secolul al XIX-lea domeniul a aparținut familiei contelui Rhédey, iar în urma căsătoriei contesei Stefánia Rhédey cu baronul István Wesselényi în 1859, domeniul a intrat în posesia familiei Wesselényi.

  • Ruinele castelului renascentist Martinuzzi se găsesc la câteva sute metri de biserica reformată a satului Vințu de Jos, pe o mică înălțătură la confluența râurilor Mureș și Pianu. Pe locul lor se afla o mănăstire înființată de ordinul Dominican. Când orașul agrar, Vințu de Jos, a devenit proprietatea episcopului Martinuzzi György, dregător al Transilvaniei, acesta a inițiat demolarea mănăstirii, respectiv construirea unui castel din materialul obținut din demolare.

  • Vechiul castel din Cetatea de Baltă se afla lângă sat, într-o zonă mlăștinoasă de pe lângă râul Târnava, de aici vine denumirea românească a localității, Cetatea de Baltă. Cetatea a fost distrusă în timpul invaziei mongole iar noul castel a fost atestat documentar în 1321.

  • În 1949 castelul a fost naționalizat, iar familia a fost evacuată din clădire. După aceasta, castelul a găzduit sediul  Gospodăriei Agricole de Stat, apoi casa de vară a Federației Sindicale, după care în clădire a funcționat un orfelinat, o școală, cât și sanatoriu și spital de boli mintale. În anul 2005, familia Mikes a solicitat restituirea domeniului, după care s-a efectuat construirea ansamblului de clădiri și renovarea parcului. În prezent, una dintre clădiri găzduiește un hotel.

     

  • În 1937, din cauza unor dificultăți economice, familia Csekonics a demolat castelul proiectat de arhitectul Ybl Miklós .