• Renumele castelului i se datoreaza grădinii de 67 de hectare. Această grădină a fost amenajată în a doua jumătate a sec. XVIII, de către contele Ferenc Gyulay (V.), prima atestare scrisă datând din 1763, moment în care s-au plantat o serie de specii de plante rare.

  • Intrarea principală a clădirii dreptunghiulare, un „pridvor furat” dă spre o sală de mese cu pereții și tavanul zugrăvit. Pereții prezintă crăpături în mai multe locuri, iar într-un colț, tencuiala tavanului a căzut. Pereții camerei de dormit, situat în partea de sud-vest, sunt deasemenea pictate.

  • Construcția castelului a fost începută în 1769 de către Sámuel Teleki. Aripa nordică a castelului a fost edificată între anii 1769–1770, iar construcţia aripei de sud a fost începută în 1773. Şantierul era condus de renumitul maistru târgumureşean de origine germană, Paul Schmidt.

  • Înainte de naționalizare, a ajuns în posesia familiei Vass, iar după un timp l-au numit moștenitor pe Liviu Teofil Somesan, persoană care a avut grijă de un membru mai în vârstă al familiei. În prezent, clădirea, restituiră familiei Vass și lui Teofil Somesan, este de vânzare.

  • În anul 1973 clădirea a fost amenajată să găzduiască centrul cultural și astfel o parte a încăperilor centrale s-au unit. Pe lângă lucrările din exterior, în vederea construirii scenei și a tribunei pentru spectatori, în conac s-au efectuat lucrări de modificare a interiorului, ceea ce a afectat în mod semnificativ valoarea arhitecturală a clădirii.

  • Asemănător cu castelul Haller din Sânpaul și acest castel are o formă de ”U” în plan, în stilul așa-numitelor palate Grassalkovich. Cea mai frumoasă parte a castelului o reprezintă salonul mare de la etaj, unde s-a păstrat tencuiala originală, cele două sobe de porțelan alb în stil rococo și trei candelabre.

  • Clădirea avea un vârf ascuțit, un acoperiș în două ape teșit, învelit cu țiglă „Bodoc”. Mijlocul fațadei sudice este accentuată de un pridvor de piatră, simplu, boltit, cu ferestre boltite, cu acoperiș în două ape.

  • Conacul și-a căpătat forma sa de astăzi după mai multe serii de reconstrucții. Aceste transformări au rezultat, din păcate, în pierderea caracterului său ornamentat de dinainte. Prima dată a fost adăugat clădirii un nou acoperiș mansardat cu acoperiș dublu, iar mai târziu tot la această parte a clădirii a fost adaugată o întreagă anexă în partea de nord-est a conacului. Mai mult, s-a construit și o altă anexă modernă la partea din spate a clădirii originale, care este complet diferită în cea ce privește stilul său de clădirea originală.