• Există o placă memorială pe fațada clădirii care denotă că Zathureczky Emília, soția lui Cserey János, trăia aici. Ea era un mare colecționar. În 1875 a fondat un muzeu bazat pe colecția ei amplă. Mai târziu, în 1879, a dedicat colecția și muzeul secuimii, care ulterior a fost transformată în cea ce știm astăzi ca Muzeului Național Secuiesc.

  • Castelul este simplu, construit pe un singur nivel, colțurile celor două fațade principale fiind accentuate de câte un bastion. Una dintre bastioane este rotundă, cealaltă are o formă în plan hexagonală. Din bastionul rotund se deschidea odinioară intrarea principală, în fața acesteia aflându-se un pridvor mic, care astăzi nu mai este vizibil.

  • După naționalizare, castelul a fost golit, iar în 1950 a fost transformat în sanatoriu TBC, care a funcționat până în toamna anului 2006. Pereții exteriori încă păstrează blazonul familiei. În partea dreaptă a castelului se află un bastion frumos ornat. Deasupra intrării spre scara spiralată ce duce în turn se poate citi anul 1904.

  • Acest conac a fost locuită până la începutul anilor optzeci, apoi a început să se degradeze: în anul 2000, clădirea a devenit un pericol de viață, se inunda și mai multe grinzi s-au prăbușit, pereții s-au umplut de ciuperci.

  • După perioada campaniei militare mongole, Brâncovenești a devenit proprietatea neamului Tomaj, respectiv al familiei descendente Losonci. Conform documentelor din acea perioadă, Brâncovenești deja făcuse parte din moșia lor în 1319. De la ei, castelul a fost moștenit de strămoșii familiei Losonci Bánffy, care au domnit timp de un secol și jumate. În 1467, familia a luat parte în rebeliunea împotriva regelui Mátyás și drept consecință au pierdut proprietatea, iar regele a dăruit castelul viteazului Ongor János, o rudă de-al lui din județul Hunyad (Hunedoara).

  • Familia Pataky și-a cumpărat imobilul din Deaj în secolul al 19-lea. Conacul a fost construit în stil neo-baroc tot în secolul al 19-lea. Nucleul edificiului este constituit dintr-o clădire cu plan dreptunghiular, fără etaj, alcătuită din două părți, la care se adaugă mai multe construcții anexe.

  • Pe suprafața de 1100 m2, în fața castelului frumos decorat, s-a amenajat un parc bine îngrijit, un teren de tenis și o herghelie de cai și proprietarii au trăit aici fericiți, până la naționalizare.

  • Din cauza procesului de retrocedare al clădirii, autorităţile locale au evacuat clădirea, lăsând astfel conacul gol. În lipsa unor intervenţii minime de întreţinere, apele pluviale se înfiltrează în clădire şi tavanele castelului au început să se prăbuşească în mai multe locuri.