După naționalizare, castelul a fost golit, iar în 1950 a fost transformat în sanatoriu TBC, care a funcționat până în toamna anului 2006. Pereții exteriori încă păstrează blazonul familiei. În partea dreaptă a castelului se află un bastion frumos ornat. Deasupra intrării spre scara spiralată ce duce în turn se poate citi anul 1904.
Localitatea situată în partea de est a județului Bihor, la sud-est de Marghita, de-alungul văii Bistrei, a fost atestată documentar pentru prima oară în anul 1305, sub denumirea de „Cheyteluk”, apoi în 1406 a apărut sub denumirea de Ciutelec, numele localității însemnând „teren cultivat”.
Conacul este o clădire în forma literei „U”, aflată în mijlocul unui parc dendrologic și construit cu un singur nivel, cu subsol. Rezalitul central al clădirii este încheiat, pe trei laturi, de un portic cvadrant, boltit, care formează un hol.
Structura clădirii cu un singur nivel este simetrică, iar axa centrală a fațadei vestice este accentuată de un portic cu timpanon, susținut de stâlpi. Pe ambele părți ale acestuia se observă câte cinci ferestre cu închidere dreaptă, iar în colțul clădirii câte o fereastră geamănă. Armonia fațadei estice se datorează celor 14 coloane simple, dorice.
S-a construit pe de-o parte din conacului Vitez și pe de altă parte din fragmentele de piatră ale bisericii medievale aflate în ruină. În prezent colțul din partea stângă funcționează ca și cabinet medical, iar restul parterului este împărțit în apartamente mici. Etajul este gol.
La sfârșitul celui de-al Doile Război Mondial, castelul a fost incendiat de nemții aflați în retragere. De atunci castelul a intrat în degradare, pe acesta efectuându-se doar niște lucrări mici de conservare.
Lucrările la castel au fost începute de Bánffy Dénes în anul 1650 din pietrele castelului Dăbâca. Fiul lui, Bánffy György a continuat lucrările la castel în anii 1690. Lucrările de construcții și reabilitări au fost reluate la începutul secolului al XVII-lea, când castelul a fost extins urmând stilul renascentist. Între 1748-50, Bánffy Dénes a inițiat reconstrucția castelului în stil baroc austriac.
Fortificaţia nouă, urma să preia rolul cetăţii medievale „Bálványos” din apropiere, pe care trezorierul o abandonase. Prima menţiune referitoare la cetatea Gherlei datează din 1539. Cel mai probabil, proiectantul şi constructorul cetăţii a fost arhitectul italian, Domenico da Bologna, care în 1540 se afla la Gherla.
istoric de arta
