Există o placă memorială pe fațada clădirii care denotă că Zathureczky Emília, soția lui Cserey János, trăia aici. Ea era un mare colecționar. În 1875 a fondat un muzeu bazat pe colecția ei amplă. Mai târziu, în 1879, a dedicat colecția și muzeul secuimii, care ulterior a fost transformată în cea ce știm astăzi ca Muzeului Național Secuiesc.
Planimetria fațadei se caracterizează prin diversitate. Fațada principală este accentuată de un turn octogonal cu patru nivele. Turnul este prevăzut cu coronament și brâu de piatră cu ornamente bogate. Clădirea are o planimetrie orizontală.
Astăzi, din ansamblul de clădiri s-a păstrat doar clădirea castelului cu forma în plan dreptunghiulară, alungită, construită în stil clasicist. Clădirea are și subsol. Axa centrală a clădirii cuprinde un pridvor în stol baroc, aflat în fața intrării. Marginile pridvorului sunt accentuate de câte un rezalit de colț, rezalit care se repetă și pe fațada posterioară a clădiri.
Clădirea cu forma de U în plan, etajată, cu aripi scurte are puține elemente decorative. Un element decorativ important de menționat îl constituie zidul aticului, astăzi pictat în culorile naționale românești, care inițial păstra blazonul familiei.
Clădirea avea un vârf ascuțit, un acoperiș în două ape teșit, învelit cu țiglă „Bodoc”. Mijlocul fațadei sudice este accentuată de un pridvor de piatră, simplu, boltit, cu ferestre boltite, cu acoperiș în două ape.
Castelul a fost construit în anul 1545 de Gáspár Bogáti în stil renascentist, cu un plan patrulater și patru bastioane masive la fiecare colț. La vremea respectivă a fost una dintre cele mai confortabile reședințe nobiliare din Transilvania cu ziduri de incintă împrejmuite de șanțuri de apă.
Castelul din centrul satului Treznea a fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea de moşierul Bay Ferenc. Cele două aripi ale castelului sunt conectate de un pasaj foarte asemănător cu Puntea Suspinelor din Veneția.
Rezultatul restaurării acestui castel a fost ridicarea părții centrale ale acestuia și construcția a mai multor elemente decorative. Ultimul proprietar al acestui castel a fost Béldi László (1870-?), prefectul Comitatului Târnava-Mare. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, familia Béldi a vândut castelul lui Barbu Pantazi, inginer român, în posesia căruia nu a rămas mult, deoarece castelul a fost naționalizat de comuniști.
Management
