Clădirea modestă conține decorațiuni din tencuială, cele mai pronunțate fiind pietrele de la întărirea colțurilor. Cel mai interesat element al castelului îl reprezintă fereastra istoricizantă, semicirculară, cu una sau cu două compartimente, a turnului cu acoperiș piramidal.
Luând în considerare planimetria clădirii se poate preciza că acesta aparține conacilor secuiești construite în secolul al XVII-lea. Forma în plan dreptunghiulară reflectă efectul arhitecturii populare. Conacul, al cărui tindă este prevăzută cu subsol, este compus din mai multe încăperi, o sufragerie, camere de dormit, bucătărie și camere conexe.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin cumpărare, localitatea intră în posesia familiei Brukenthal. Primul castel a fost construit, cel mai probabil, la jumătatea secolului al XVIII-lea, acesta fiind modificat în prima jumătate a secolului al XIX-lea de către Iosif (I) Brukenthal, vărul mai mic al guvernatorului.
Castelul este o clădire istorică, cu un plan neuniform și fațade variate, având un impact de ansamblu pitoresc. Clădirea are două intrări, putând fi accesată fie dinspre Mureș, cu caleașca, fie dispre pădure, pe jos. Elementul dominant al castelului îl constituie efectul de castel medieval, cu plan în formă de octogon, cu turn cu patru nivele, care se impune prin dimensiunile sale vaste.
Castelul Haller-Kálnoky cu o formă poligonală, cu două turnuri, contruit în stil renascentist, conform tradițiilor s-a construit pe ruinele unei vechi mânăstiri. Avea ca destinație locuința lui Bethlen Kata, și era înconjurată de un parc foarte frumos. Lângă clădire se mai pot vedea ruinele bastionului estic.
Inscripția cu majuscule, L.B.N.V., reprezintă prescurtarea de la „Liber Baron din Oradea Mare”, ceea ce evidențiază existența unui alt conac din sec. XVIII, a cărui placă a fost înzidită în zidul castelului în stil baroc. Se presupune că pietrele vechiului conac, odinioară reședința familiei Váradi, s-au utilizat la construirea clădirii.
În 1939, castelul a ajuns în posesia medicului Adam Iancu din Curtici, care a defrișat 10 hectare din parcul din jurul edificiului. Din 1968, parcul cu cele 17 hectare rămase, este declarat parc dendrologic, aici găsindu-se specii ca Arborele padogelor (Gingko biloba).
Jurnalist, trainer
