Conacul a fost construit în sec. XX, în stil istoricist. Clădirea cu forma de ”L” în plan are un singur nivel și are acoperiș în 2 ape, aripa scurtă având o structură de acoperiș ipohondru. Fațada principală este flancată de pilaștri care se ridică din linia zidurilor, asemenea unui turn.
Cetatea care se află azi la Gilău cel mai probabil a fost construită în secolul al XV-lea. Castelanul acesteia se menționează pentru prima dată într-un document din 1439.
Clădirea cu forma în plan dreptunghiulară, cu acoperiș în două ape inițial avea un portic cu arcade. Partea din dreapta porticului a fost construit de Fráter Lóránd. Acestea încă sunt vizibile într-o fotografie din 1930.
După schimbarea regimului, moștenitorii familiei Temesváry au solicitat restituirea castelului și al domeniului, astfel în anul 2000, proprietatea a ajuns în posesia clujeanului Nagyosy Zoltán. În prezent, în castel funcționează grădinița care poartă numele lui Temesváry János. Grădina de odinioară servește drept teren de joacă pentru copii preșcolari.
Cornișa și ancadramentele ferestrelor fațadei principale simetrice sunt marcate cu ornamente din tencuială bogat profilată – caracteristica locuințelor nobiliare secuiești de la începutul secolului trecut. Un element interesant al conacului îl reprezintă ansamblul peisagistic cu motive ornamentale vegetale, cu cadru din bambus, amplasate pe zidul interior al porticului și pe tavan.
Conacul, cu coloanele în rezalit, prezintă o combinație interesantă între pridvorul cu arcade și terasă deschisă. Frontonul deasupra coloanelor amintește de stilul rococo. În centrul fațadei laterale, cele două aripi marginale ale clădirii închid o terasă deschisă.
Castelul a fost construit în secolul al XIX-lea în stil eclectic, în mijlocul unui parc uriaş. Este o clădire în formă de L. În epoca sa de glorie, moşia a fost înconjurată de un parc întins de vânătoare. Constructorul a fost contele Kálmán Tisza, iar în anii 1900 proprietatea a devenit moşia centrală a familiei Tisza.