• Conacul cu ziduri de piatră naturală are un acoperiș în două ape țeșit, învelit cu țiglă. Frontonul nordic conține goluri mici pentru aerisire, această soluție fiind asemănătoare cu casele săsești din apropiere.

  • Bijuteria satului Ozd este castelul care se află pe o creastă deasupra satului și care este primul lucru care întâmpină vizitatorul. Circumstanțele construirii castelului sunt incerte - unele surse susțin că a fost construit de Radák István în primul trimestru al secolului al 17-lea, alții susțin că ar fi fost construit de Radák István (II.) în 1682, sau de Pekry Lőrinc la sfârșitul secolului al 17-lea.

  • Bazele castelului construit în stil renascentist au fost puse în secolul al XV-lea de către fiul lui Bethlen Miklós, Márk. Clădirea și bastionul circular cu un şir de basoreliefuri reprezentând arcaşii a fost construită în jurul unei curți de plan pătrat. O scară deschisă cu balustradă duce spre intrarea principală de la etaj. Castelul este unul dintre cei mai frumoși exemplari ai arhitecturii de locuire şi de apărare renascentiste din Transilvania, completate de vechile elemente gotice, mai ales de la capelă.

  • În stânga drumului naţional ce duce de la Tărgu-Mureș spre Sighișoara se vede castelul în condiţii deplorabile și câteva anexe aparținând castelului. Ansamblul stă astăzi într-un mediu pleșuv, dar în epoca sa de aur avea o grădină de 120 de iugări.

  • Nu s-au păstrat date cu privire la primele faze ale construcției clădirii cu trei nivele, construită în 1689, dar se știe că aspectul de azi l-a primit în urma modificărilor anterioare. În prezent, în castel funcționează o școală.

  • Conacul este o clădire în forma literei „U”, aflată în mijlocul unui parc dendrologic și construit cu un singur nivel, cu subsol. Rezalitul central al clădirii este încheiat, pe trei laturi, de un portic cvadrant, boltit, care formează un hol.

  • Conacul de azi a fost construit în anul 1745, de către Kemény Farkas, nepotul lui Kemény János.

  • Castelul cu o formă în plan dreptunghiulară este rezultatul unei reconstrucții de la sfârșitul sec. XIX. Axa centrală a fațadei principale cuprinde un pridvor susținut de coloane toscane, acesta fiind singurul element din clădire care are ornamente. Fațada dinspre parc este accentuată de două ferestre simple, cu sprâncene prevăzute cu mai multe benzi de decorațiuni din tencuială.