Colțurile pridvorului prezintă două stâlpuri masive, de formă pătrată, între ele fiind așezate stâlpuri simple, ornate la capăt cu secțiuni dreptunghiulare. Acestea susțin frontonul simplu, triunghiular al pridvorului. Intrarea în conac se face printr-o poartă cu scut de piatră și o poartă pentru călători, neutilizată azi.
Familia Pataky și-a cumpărat imobilul din Deaj în secolul al 19-lea. Conacul a fost construit în stil neo-baroc tot în secolul al 19-lea. Nucleul edificiului este constituit dintr-o clădire cu plan dreptunghiular, fără etaj, alcătuită din două părți, la care se adaugă mai multe construcții anexe.
Din cauza degradării agravate, castelul renascentist, construit de Báthori István (Ștefan Báthori) poate fi văzut doar în documentația ridicării topografice din 1687, respectiv în arhivele construcției. Despre perioada anterioară a acestei consemnări sunt și mai puține date disponibile: săpăturile, limitate la număr, nu s-au dovedit a avea succes în această privință.
Castelul de azi a fost probabil construit de Teleki György și de soția acestuia, Kendeffy Ilona, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Castelul era înconjurat de un parc deondrologic. Dintre cei trei copii ai lor, Blanka s-a căsătorit în 1888 cu Fáy Viktor, ei fiind proprietarii domeniului și la începutul secolului al XX-lea.
Predecesorii familiei Csáky s-au stabilit în sat la sfârșitul secolului al 16-lea, când Báthory Zsigmond, principele Transilvaniei, a donat moșia lui Csáky István, comandantului oștirii Transilvaniei. El a început să construiască un castel în stil clasic în 1808. La vremea aceea acel castel era cea mai prestigioasă cladire din întreaga regiune.
După 1989, până nu demult, conacul s-a folosit drept sediu al companiei locale de alimentație cu gaz, apoi fiind amenajat ca și cămin de bătrâni. În prezent, clădirea este goală și a început să se deterioreze rapid, iar curtea frumoasă de odinioară a devenit neîngrijită.
O poartă de piatră, înaltă, cu două nivele, acoperit cu țiglă desparte terenul conacului de strada principală a satului. Odinioară, pe poarta mare se ridica un fronton trilobat. Pe frontonul central, pe câmpul înconjurat de colute arcuite, în stil baroc, se putea citi anul construcției.
Clădirea a fost renovată ultima dată în 1870, și a funcționat ca o cazarmă militară până în anul 1901. Mai târziu a găzduit un orfelinat. De-a lungul anilor, starea clădirii s-a agravat. După 1996 clădirea a fost abandonată, și încă așteaptă ca cineva să-o renoveze și să-i dea o nouă funcție.
Sociolog, economist, specialist în marketing și comunicare
